De unde pana unde faza asta cu "colegi de suferinta"? Ce, suntem la puscarie?
Daca n-am bani, daca sunt suparat din vreun anume motiv sau, cum e cazul de fatza, daca sunt racit, cineva, care se afla in aceeasi situatie si care pana acum se comporta doar ca un simplu cunoscut, se trezeste sa fie prietenul/a cel mai bun/a.
Ma trezesc ca se poarta cu mine discutii despre cum ar trebui sa organizez, ce ar trebui sa mananc sau cum ar trebui sa iubesc, fix de la persoana care, in mod clar, este la fel de nepotrivita pentru a da sfaturi ca si mine... si in plus, nici nu suntem prieteni, deci: de unde pana unde?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu