Cînd câinele era jos, am început, încet, să zâmbesc. Mă aşteptam să scape ... era normal.
Totuşi, când a scos capul afară, mi-am dat seama că zâmbetul se transformase într-unul larg ...mă bucuram şi eu de inteligenţa lui.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu